AproapeDeparte

Şi cum se plimba Alina azi dupa morcovi, lapte şi alte alimente necesare vieţii mare mi-a fost mirarea când am văzut în supermarket ceva de care speram că voi mai fi scutită câteva zile.

Japonezii au schimbat decorațiunile de Crăciun, Anul Nou etc cu decorațiuni si brizbrizuri de Valentine’s Day! Asta îmi mai trebuia acum, în plină perioadă de examene, ca să nu mai scap de durerea de cap!! Nu mă înţelegeţi greşit! Găsesc că felul în care japonezii sărbătoresc VD e oarecum drăguţ şi într-o oarecare măsură chiar autentic (mai degrabă original, dar…), însă pentru mine este o uşor prea mare bătaie de cap. La japonezii sărbătoarea de Valentine’s Day este, prin convenţie, o zi în care fetele dăruiesc băieţilor cadouri, de fapt nu orice cadou, ci este hotărât că trebuie să fie ciocolată. Şi ca nu cumva să rămână ceva nehotărât, ciocolata TREBUIE să  fie ciocolată neagră. Este o zi în care multe fetele îşi declară dragostea, simpatia şi ce alte sentimente or mai avea faţă de aleşii inimii lor. La o lună după aceea (tot timpul am fost indignată că după ce că ele trebuie să facă primul pas, ei mai au şi o lună întreagă timp de gândire după aia!!!) pe 14 martie se sărbătoreşte White Day, ziua în care băiatul îi răspunde fetei care în prealabil i-a dăruit ciocolată şi s-a făcut şi ea însăşi un pic de..cacao (căci cum poate fi să te duci din senin la un gagiu să îi întinzi o ciocolată?). Dacă îi place de tipa respectivă îi va dărui şi el o ciocolată..albă! (Eu nu mă dau în vânt după ciocolata albă…mă simt responsabilă să anunţ de pe acum că văd că deja oamenii ăştia fac provizii!) Ehh şi iaca cum se umplură supermarketurile de ciocolată! Dar de ce fraţilor de pe acuma că dacă o iau de acum până atunci se şi mănâncă!!!! Ce credeţi că un ambalaj simandicos şi gândul că am dat pe ciocolata aia de 7 ori cât face o să mă împiedice să cedez tentaţiei într-una din serile astea când o să ajung acasă epuiuzată, nemâncată şi uşor descurajată de cantitatea de examene? Oh no! Nothing can stay between me and chocolate!! Colac peste pupăză, al meu japonez mi-a declarat, cred că încă dinainte de a avea ceva de-a face cu el, că lui i se pare drăguţ că tipa să facă ea ciocolata (japonezii au chestia asta cu chestiile făcute în casă, e ceva frecvent să găteşti cine ştie ce şi apoi să împarţi cu iubitul sau chiar cu vecinii..însă gătitul pentru prietenul sau prietena ta li se pare profund romanticos….recunosc că mie mi s-a părut de fiecare dată delicios, dar şi că, spre ruşinea mea nu am întors niciodată gestul…de gătit împreună se mai întâmplă..bimyou ni!!!) …E bine, Gogule! Bravos! Doar ciocolată nu făcusem! Eu abia îmi gătesc mâncarea cea de toate zilele şi tu vrei ciocolată sărbătorească…eee..uite de ce nu vreau încă să văd rafturi cu ciocolăţi…mă obligă să caut soluţii de ieşire din această situaţiune…M-am gândit să fug din oraş în acea zi, dar spiritele rele au conspirat ca fatidica zi să fie tocmai o sâmbătă, zi în care eu muncesc. Cea mai bună soluţie so far mi-a oferit-o Alexandra: cumperi mai multe ciocolate, le topeşti, le pui într-o formă, laşi să se topească şi ai obţinut ciocolata proprie. Alte idei??? Orice soluţie salvatoare e pe deplin apreciată!!!

Bine, bine, Gogule…oi învăţa eu să fac şi ciocolată, dar la câte sărbători au românii în martie plus ziua mea, plus White Day-ul vostru plus că suntem în vacanţă îţi dai seama cam cât de cruntă îmi va fi răzbunarea?? MUHAHAA!!!